| "Much that passes as idealism is disguised hatred or disguised love of power." Bertrand Russell |
Sa nu uit ce am fost ce sunt acum, trebuie sa (-mi) scriu ca sunt preocupat de o problema care ma roade dinspre dinauntru, si anume ca-s nevoit in varii situatii de natura sociala si conversationala sa-mi inabus frustrarea provocata de profunda nepasare a vastei majoritati a romanilor cu privire la politica mioritica, mai exact lipsa curiozitatii pentru dedesubturile si "scheletii din dulap" ale blamatei tagme a politicienilor. Din ce se vede cu ochii mei obiectivi, romanul average George Marinescu a fost intoxicat si trece drept idiot, pentru ca numai unul din acestia ar lua in calcul un eventual vot sincer pentru Elena Basescu, Gigi Becali sau chiar pentru Tata Basescu. Ultimul in scadere dramatica in ochii opiniei publice, decazut in ochiul romanului vigilent si preocupat, datorita, sau as spune eu, multumita atentiei media asupra preocuparilor lui si ale neamului sau marinaresc, care incet incet scoate la iveala mizerii imobiliare care miroseau urat de mult, dar nu le gasea nimeni, lca un rahat de pisica pierdut pe cine stie unde, pe dupa vreun sifonier. Elimin din start posibilitatea unui vot "la misto", ca, evident, initiativa se opreste aproape imediat dupa ce ti-a trecut fiorul pustiitorului gand ca Gigi Becali ar tine un discurs plin de patos machedonesc in plin parlament european. Daca donsoara Elena va ajunge sa-si parcheze Range Rover-ul langa masina lui José Barroso, cred ca putem vorbi deja de o generatie tabloid, care curbeaza mentalitati, schimba opinii si intr-un final, manipuleaza negativ opinia publica.
Cand vine vorba de a conduce o comunitate de oameni si a face alegeri in favoarea lor, inseamna ca esti de acord cu gandul unui anume Blaise Pascal, si sa vrei sa mentii un echilibru intre putere si justitie, caci justitia fara putere e neputincioasa, iar puterea fara justitie e tiranica. Putini din demnitarii de azi mai lasa impresia ca-s dedicati pentru cimentarea democratiei aplicata corect si a statului de drept in Romania. Una din probleme e mai noul killing-spree al mai marilor Internelor, capeteniile organelor auto-angajate in asigurarea "sigurantei si increderii" cetatenilor, care vin si pica la fel ca popicele, si niciunul nu intarzie sa-si si arate incompetenta rand pe rand, si astfel aceste evenimente insumate se inradacineaza in mentalul colectiv ca si o normalitate. Pe scurt, legea se aplica doar cand se doreste, mita se ia si se da in continuare, iar niciun raport umil si optimist catre UE nu poate contrazice realitatea din intersectii sau din cartiere sau de pe Dorobanti-ul glamoros. Sa fie Obamantonescu solutia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu